Integrarea, chiar și a copiilor mici: Copiii mici observă ce este important pentru părinți. Ei asimilează atmosfera într-un mod intens. De aceea, un timp scurt de părtășie în familie este important chiar când copii sunt încă mici și încă nu citesc singuri. Citeam, ne rugam și cântam cu copiii noștri înainte ca ei să înțeleagă totul. (Pentru acest indiciu îi sunt recunoscătoare lui Herman Bavinck și cărții sale „The Sacrifice of Praise”.)

 

Biblia personală: De îndată ce unul din copii învăța să citească, făcea o excursie cu tata pentru a cumpăra o Biblie frumos imprimată. Asemenea evenimente trebuie celebrate. Eu nu economisesc nici bani nici efort când este vorba să achiziționez cărți bune, cum ar fi Biblia. Și aceasta vorbește copiilor.

 

Lectura zilnică: Pe cei trei mai mari îi pun să citească zilnic un fragment. Îi rog să o facă dimineața, înainte ca eu să ies din casă și mă rog ca Duhul Sfânt să le descopere înțelesul Bibliei. Seara, îi întreb ce au citit, iar ei să îmi rezumă textul în 30 de secunde.

 

Ghid de întrebări pentru studiu personal al Bibliei: începând cu vârsta de 9-10 ani lucrez pe text prin dialog. Aștept răspuns la două întrebări: Ce înveți despre Dumnezeu? Ce înveți despre oameni? (Cel mai mare citește în prezent cartea lui Iov. Sunt uimit de ceea ce descoperă.)

 În plus, încep, după cum recomandă Schaeffer Macauley, să adaug biografii și primele cărți care se leagă de credință. Tocmai citesc copiilor cartea de C.S. Lewis „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr”. Întrebarea pentru copii este: Ce strategie recunoști tu?

 

Citirea în timpul mesei: Am citit de Cornelius van Til că la el acasă se citea zilnic, în timpul mesei, Cuvântul lui Dumnezeu. („Why I Believe in God”). Duhul Sfânt a folosit constanța din viața lui. „Nu am știut altceva decât să cred”. Personal, am experimentat adesea. Câțiva ani am ținut ora familială în timpul mesei, bineînțeles doar după ce foamea era puțin astâmpărată. Atenția era însă împărțită.

 

De câteva luni țin timpul de părtășie după cină. Băieții se află, în parte, deja în pat și își deschid Bibliile. Prima dată îi întreb despre cele auzite cu o zi înainte și pun câteva întrebări referitoare la cunoașterea generală a Biblei sau despre planul lui Dumnezeu de mântuire a omului. Cred că este important ca băieții să înțeleagă Cuvântul lui Dumnezeu în context, încadrat în timp și spațiu, și nu ca pe o carte de basme sau de istorie sau ca pe o carte de sfaturi.

 

În timpul mesei nu doream să renunț de tot la îndrumarea biblică, de aceea repetam deseori între două și cinci versete biblice. Câteodată iau și catehismul de copii și repetam două până la cinci întrebări din el.

Această dublă armură formată din ora familială și discuțiile în timpul mesei crează baza pentru discuțiile în timpul călătoriilor (când suntem pe drum). Îl rog pe Dumnezeu să îmi dea înțelepciunea de a face legătura între întâmplările cotidiene și cele citite sau discutate.  

 

Recunosc: Să ții părtășia în familie este o luptă continuă, dar merită. Pentru mine provocările cele mai mari menționate de Susan Schaeffer Macauley sunt nerăbdarea și oboseala sau pericolul de a moraliza în stil „tu nu ai făcut....”.

 

tradus în februarie 2015 cu permisiunea lui Hanniel:

Hanniel (în vârstă de 40 de ani) și Anne Catherine (în vârstă de 37 de ani) le predau acasă celor cinci copii ai lor, cu vârstele de 12, 10, 8, 6 și 4 ani din anul 2008. Anne Catherine este de profesie învățătoare, iar Hanniel lucrează cu jumătate de normă ca și consultant de personal într-un spital privat.

 

Hanniel scrie pe blogul www.hanniel.ch (în germană) și este scriitorul cărții „Educația acasă”, VKW Bonn 2011 (tot în limba germană).

 

sursă: www.homeschoolerinaustria.at